Nu exista un loc mai frumos unde sa se desfasoare festivalul ce avea sa umple sufletele muresenilor, decât Rastolita. Valea Muresului. Festivalul de Datini si Obiceiuri al Vaii Muresului. A sasea editie. 10-11 iulie 2010. Am fost acolo pentru cei care n-au fost. Am fotografiat spiritul festivalului pentru cei care nu l-au simtit.

De cum am intrat în zona festivalului m-a întâmpinat satul alegoric sau mai bine-zis sufletul festivalului; ca o doina ce rasuna peste dealuri, pe alocuri mai colorata, mai înalta sau mai joasa. Fiecare casuta avea povestea ei; bunicutele te asteptau pe prispa pentru a-ti povesti despre ce înseamna traditia, oameni cu mintea deschisa te asteptau primitori chiar si în miez de noapte cu tuica de prune pe masa, cas proaspat, balmos sau placinte cu urda. Iesind din zona satului alegorica m-a izbit muzica ce-si varsa sunetul pe toata valea. Zeci de ansambluri au urcat pe scena în cele doua zile de festival, pentru a-si reprezenta satul. Alaturi de acestea au mai rasunat voci ca Aurel Tamas, Ioan Bocsa, Kilyen Ilka sau chiar Pepe!

Trecând si de zona scenei, a teraselor cu mâncaruri traditionale sau mai putin traditionale, de comerciantii ce-si strigau marfa ca-n codru: „Farfurii de la Ikea! sase la cinci lei!”, am ajuns la camping unde zeci de tineri îsi instalasera deja corturile. Trupa de rezistenta a fost Iris, trupa pentru care s-a umplut campingul cu cei care au venit special pentru concert.

Sâmbata seara, dupa concertul Iris, cerul s-a luminat timp de aproximativ 10 minute, de un interminabil si deosebit de frumos foc de artificii. Noaptea m-a îmbratisat pe dealuri, undeva deasupra Dedei-Bistra, pe drumul ce urca sepuind spre Scaunul Domnului.

Îi multumim pe aceasta cale lui Silviu Esean de la Ocolul Silvic Rastolita si padurarului Fagarasan Dorin pentru frumoasa cabana unde ne-am dormit încarcata noapte.