125 dintre cele mai remarcabile portrete ale secolului al XIX-lea vor fi expuse la „The National Portrait Gallery“ din Londra. Expoziţia, deschisă până la 24 octombrie, marchează centenarul morţii lui Camille Silvy (1834-1910), un inovator al fotografiei moderne care a revoluţio-nat arta portretului şi a peisagisticii.

Cele peste o sută de lucrări surprind scene din viaţa pariziană şi din cea londoneză contemporane artistului francez, multe dintre acestea fiind expuse pentru ultima oară în anul 1860.

Realizate în doar zece ani de carieră artistică (1857-1867), fotografiile sunt dovada influenţei creatoare pe care Silvy a avut-o asupra transfigurării tuturor domeniilor fotografiei. De la cea care surprinde universul teatral la cea mondenă şi până la fotografia care redă scene din viaţa militară, fotograful a reuşit să impună noi viziuni asupra modului în care realitatea este imortalizată, eternizată prin imaginea statică.

Deşi aflat sub patronatul reginei Victoria, Silvy nu se opreşte la a realiza portrete pentru familia regală, pentru aristocraţi sau celebrităţi, ci include în fotografiile sale şi peisaje rurale, oameni simpli, ţărani sau muncitori din zonele industriale.

Transfigurarea realităţii

Cea mai celebră lucrare prezentată în cadrul expoziţiei este „La Vallée de l'Huisne" („River scene", 1858), imagine a copilăriei idilice pe care artistul a petrecut-o în oraşul natal, Nogent-le-Rotrou. Structura antagonică a fotografiei este dată de opoziţia care se instaurează între infinitatea cerului şi mărginirea unui râu lent, înconjurat de case şi oameni. Complementaritatea lux-sărăcie, cultivată de Silvy în întreaga sa carieră, este realizată prin prezenţa unui grup de ţărani care se odihnesc pe o parte a râului şi cea a unor burghezi care se pregătesc de o călătorie cu barca, de cealaltă parte.

Cerul capătă nuanţe ireale de melanco