Ideea unui Panteon naţional continuă să-i frămînte pe politicieni şi să dea de lucru unor sculptori hămesiţi de comenzi. După ce, acum un an, Academia păruse interesată de proiectul de a culege laolaltă osemintele „marilor români“ – eroi, savanţi sau literaţi –, Fundaţia Dan Voiculescu şi-a luat sarcina de a alcătui o expoziţie permanentă a chipurilor lor, aşa încît, plimbîndu-se printre busturi, o mamă să-i poată face educaţia patriotică odraslei din cărucior: „Uite-l pe Avram Iancu!“.

Parcul Copilului se întinde îndărătul frontului de clădiri din dreapta bulevardului Tineretului. Cine a mai văzut locurile cu ani în urmă recunoaşte că s-au schimbat mult, în bine. Unde erau presărate doar cîteva blocuri în mijlocul unui maidan au crescut copaci şi locuitorii cartierului se bucură acum de aer proaspăt şi umbră. Primăria sectorului 4 îşi face datoria: parcul e foarte îngrijit. În acest decor, Fundaţia Voiculescu a inaugurat la 10 iunie „Grădina valorilor româneşti“. Un artist anonim – unul, zic eu, fiindcă operele lui seamănă toate între ele, aşa cum seamănă şi cu pozele lor din manuale de şcoală – sau mai mulţi asemenea anonimi au lucrat sub inspiraţia marelui filantrop şi au produs 76 de busturi care se înşiră de-a lungul aleilor. Din ce material? Nu ştiu dacă există imitaţie de bronz, dar parcă sînt toate unse cu cremă de ghete. Nici unul nu aduce cîtuşi de puţin cu figura cunoscută, aşa că trecătorul dornic să se instruiască trebuie să se oprească la fiecare pas ca să citească plăcuţa cu numele, datele biografice şi o aproximativă definiţie a vocaţiei („întemeietorul Ţării Româneşti“) sau profesiunii respectivului (actor, filozof ori aviator). Ana Aslan se uită la Traian Vuia, iar Mile Cărpenişan la George Enescu. Vă rog, nu mă întrebaţi cine a fost Mile Cărpenişan, a trebuit să întreb şi eu. Toţi au cravată, adică bărbaţii. Sexul frumos e şi el reprezen