Tranzistoarele de siliciu din computerele noastre ar putea fi înlocuite în 10 ani cu tranzistoare bazate pe nanotuburi de carbon. Cel puţin asta speră oamenii de ştiinţă de la Universitatea Gothenburg care au reuşit să controleze procesul de producţie al acestor nanotuburi.
Dezvoltarea impresionantă a puterii computerelor, ce a avut loc după inventarea circuitelor integrate în anii '50, a fost posibilă în primul rând datorită tranzistorului; acesta fiind cel mai important component al procesoarelor.
Întrucât este ieftin şi uşor de fabricat, siliciul este materialul semiconductor cel mai des folosit pentru tranzistoare. Însă acesta are şi dezavantaje. În momentul în care dimensiunile tranzistoarelor sunt micşorate pentru a creşte viteza, apar probleme precum variaţiile proprietăţilor tranzistoarelor sau creşterea consumului de energie. Prin schimbarea siliciului cu nanotuburi de carbon, tranzistoarele pot fi făcute mai mici şi mai rapide. Un nanotub de carbon este o moleculă în formă de cilindru cu diametrul de un nanometru, format din carbon pur. Unele nanotuburi de carbon sunt semiconductori, ceea ce înseamnă că pot fi folosite în tranzistoare.
„Nu cred că va fi mai ieftină fabricarea tranzistorului din alte materiale decât siliciul, dar avantajul nanotuburilor este că pot fi folosite pentru a produce componente mai mici şi mai rapide. De asemenea, consumul de energie va fi mai scazut" spune Johannes Svensson, de la Departamentul de Fizică al Universităţii Gothenburg. Soluţia acestuia pentru controlul dezvoltării nanotuburilor de carbon, care în mod normal cresc aleatoriu, constă în ghidarea lor prin folosirea unui câmp electric. În acest fel, majoritatea nanotuburilor sunt îndreptate în aceaşi direcţie. „Pentru a arată că este posibilă construirea componentelor electronice care conţin numai nanotuburi de carbon, am construit
