Dintr-un complex de ţară mică sau, pur şi simplu, dintr-un impuls de a ne aşeza sacoşa la coada celor mai breji, românii izbutesc adesea să se pună în postura şoriceilor care cred că tropăie doar pentru că se strecoară printre picioarele elefanţilor. Sursa: EVZ

Încă n-a apărut, cel puţin până la închiderea acestei ediţii, dezvăluirea că noul campion mondial Andres Iniesta Lujan - zis "Iluzionistul", "Antigalacticul", "Creierul" şi, mai nou, "Sfântul Andres" - e de-al nostru sau a avut o dădacă din România în orăşelul Fuentealbilla. Dar nici mult nu pare că mai lipseşte.

Deocamdată, ne mulţumim cu calitatea de prieteni ai învingătorilor de la Mondialul sud-african, mai precis, ai lui Vicente del Bosque Gonzalez, omul care i-a preluat pe spanioli când erau deja campioni europeni şi i-a făcut campioni ai lumii repetându-le că pot bate pe oricine, cu excepţia elveţienilor.

Prietenul tehnicianului spaniol e tot un mare antrenor, unul plecat din România pentru a aduce în vitrina unui club din Ucraina cel mai important trofeu dintro carieră reputată: Cupa UEFA, ultima ediţie disputată sub acest nume. E Mircea Lucescu, a cărui amiciţie cu spaniolul, dezvăluită într-un editorial apărut într-o publicaţie turcească, nu trebuie pusă la îndoială.

Ceea ce ridică însă multe semne de întrebare (pe care, dacă tot sunt la modă spaniolii, ar trebui să le punem şi înainte, şi după un enunţ, consfinţind străvechea noastră legătură, de la Împăratul Traian până la Petre Roman) este însă nonşalanţa cu care a asemuit stilul de joc al echipei sale cu cel al Spaniei.

Trecem în dribling peste faptul că, la începutul Mondialului, a prevăzut triumful Braziliei sau al Argentinei, cu toate că fostul selecţioner român (fie şi unul care a ratat unica sa ocazie de a califica naţionala la un Mondial, pierzând meciul decisiv cu Irlanda de Nord)