Ma mir de fiecare data cand vad oameni care au ca hobby principal judecata . Si cand ma refer la judecata , pornesc cu gandul la judecata de apoi :cand esti masurat din cap pana in picioare si de la puncte slabe la puncte forte.

Cand mergi in vestiar la sala de fitness toata lumea se dezbraca de haine dar nu si de catalogari si prejudecati. Cand iesi pe strada nu poti sa nu auzi iscoade ,la colt de strada si catalogari in functie de vestminte.

Pana si moda o vad tot ca pe o comparatie. Pare a fi tot un efect de turma. Ceea ce conteaza e inventatorul si e suficient pentru a da nastere unui fenomen de modelare. Sunt total de acord cu acest fenomen cand vine vorba de strategii de viata . E normal sa copiezi ceea déjà a fost testat, aprobat, verificat. Dar de ce trebuie sa aplici acest mecanism in orice situatie? Unde e originalitatea si unicitatea ta daca mereu alergi dupa strandarde impuse de altii?

E adevarat ca tot ceea ce facem , facem prin comparatie dar oare merita sa-ti incalci propriile valori si reguli doar pentru a castiga apartenenta la un grup? Cat de nesigur trebuie sa fii sa iti vinzi propria identitate pentru a intra in rand cu lumea?

Nu pot sa nu observ ca acest fenomen este foarte frecvent si mai mult decat atat nu pot sa nu remarc ca persoanele care de obicei se lasa zdruncinate de criticile aspre care vin din jurul lor sunt de obicei frustrate sau cauta confirmari la orice pas.

Si totusi fac parte dintr-un grup care se cheama Adunarea generala a celor care sunt prea inteligente pentru a cauta aprobari. Nu vreau sa bravez sau sa fiu snoaba insa, prin prisma hartii mele mentale , consider acest comportament total adecvat si lipsit de programari. Indiferent de probele aduse impotriva mea raman imuna la feedbackul superficial care vine de la oameni care presupun ca standardul lor e demn de urmat.

Ma decla