Dacă turistul aflat în drum spre deltă ar zăbovi puţin şi în Tulcea şi ar vrea să afle cîte ceva din istoria şi farmecul de odinioară al oraşului, printre atîtea altele, cu siguranţă n-ar trebui să ocolească fostul Palat al Paşei, în prezent Muzeul de Artă local.

Poate n-o să sară în ochi cu arhitectura şi decoraţiunile sale, dar, pentru oraş, clădirea înseamnă ceva, deoarece aminteşte de anii cînd Tulcea era… pe cai mari – cel mai mare şi mai important oraş din Dobrogea. De anii 1860, cînd oraşului, aflat sub stăpînire turcească, i s-a făcut onoarea de a fi ales reşedinţă de „sangeac“ – de departament/provincie militară care includea mai toată Dobrogea de azi.

Acum, la asemenea funcţie trebuia şi un sediu administrativ pe măsură, aşa că, între anii 1863-1865, este construit Palatul Paşei, o clădire impunătoare pentru acea vreme. N-a fost construită la întîmplare, ci în zona centrală a oraşului de atunci, şi aproape de chei, pentru a fi vizibilă de pe corăbiile ce străbăteau Dunărea.

Dintre cei şapte „mutesarifi“ sau „mutesellimi“ (guvernatori de sangeac care au muncit cu mai mult sau mai puţin spor în acest palat) doi s-au făcut remarcaţi: Ahmed Rezim Paşa (1864-1867) şi Ismail Bei (1868-1871) – cei care au sprijinit populaţia creştină a oraşului şi au ajutat şcolile româneşti. Se pare că lui Ahmed Rezim Paşa îi revine şi meritul de a fi adus meşteri din Occident pentru a construi Palatul Paşei, prima clădire în stil neo-clasic din toată Dobrogea. Cu siguranţă sălile acestuia au înregistrat multe evenimente şi întîmplări notabile pentru Tulcea; istoria a surprins unul dintre ele, cel din martie 1877, cînd oraşul a fost la un pas de a fi distrus de o escadrilă de război, adusă special în acest scop. Guvernatorul de atunci, Said Paşa, a convocat de urgenţă la „Konak“ – cum i se mai spunea Palatului Paşei – pe toţi notabilii oraşului, pentru a le