Secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, l-a dus, ieri, în Teleorman, pe omologul său de la Partidul Socialiştilor Europeni, Philip Cordery, ca să vadă „realităţile satului românesc”.

Săelele. O comună mică şi sărăcuţă din Teleorman, la zece kilometri de Turnu-Măgurele. E linişte, vipie de amiază şi cam pustiu. Toată suflarea satului, cu mic cu mare, s-a adunat la Căminul Cultural, modernizat, în ciuda pereţilor scorojiţi, cu termopane şi cu aer condiţionat. Oamenii s-au înghesuit înăuntru, stau ciorchine şi pe la uşi. „E venit domnu’ Dragnea de la Bucureşti”, spune un bătrân cu papuci de plastic în picioare şi cu o pălărie soioasă. „Mai este cineva venit, da’ nu ştiu cum ii zice...Domnu’ Filipe, sau cam aşa ceva”, ne lămureşte omul, codindu-se. „Domnu’Filipe” nu este nimeni altul decât Philip Cordery, secretarul general al Partidului Socialiştilor Europeni, invitat de omolgul său de la PSD, Liviu Dragnea, în comuna sa natală. „O să facem şi un ştrand aici, nu piscină, aşa cum a scris presa, ci un ştrand”, se aud dinăuntru promisiunile lui Dragnea. „Să facem, maică, de ce să nu facem....”, se bucură o mamaie, cu colţul basmalei în dreptul gurii. Oamenii aplaudă, apoi dau să iasă: discursurile s-au încheiat.

Bărbaţii, cu tricouri în dungi şi pantaloni suflecaţi până la genunchi, se strâng într-o parte. Sărăcia se vede în hainele uzate şi în bicicletele rablagite, rezemate de un gard. Femeile, cele mai multe cu fuste negre şi basmale întunecate, sunt fascinate de spectacol. Orchestra satului, compusă doar din trompete şi o tobă, a început concertul. Câteva fete, îmbrăcate în ii şi cu fote brodate, s-au încins în horă. Toate sunt desculţe, dar joacă de mama focului. „Ia uite ce mândre sunt...”, zic femeile, trăgând cu coada ochiului la jurnaliştii veniţi de la Bucureşti.

Soarele arde, muzica răsună, fetele chiuie, oamenii se uită la h