Joaca de-a bugetul ticsit atat de onorarii pentru lefegiii plictisiti de dosare, carora numai la a fi performanti nu le mai sta mintea cu banii taiati cu un sfert, cat si de recompense pentru demnitarii corigenti la matematica si morala, si tainuri pentru contributorii electorali a ajuns intr-un punct demn de o schita a lui Ion Baiesu. Pe care n-a apucat sa o scrie, dar ar fi fost cea mai fidela ilustrare a bizarului care ne compune viata.
Cand de pe toate strazile, de la gestionarii de materiale de constructii pana la vanzatoarele de bigudiuri, se cere puterii doar sa-si stranga mintea laolalta cu a unor experti in economie si sa gaseasca leacul la insanatosirea capitalismului romanesc, pentru ca de carpeli s-au saturat pana si copiii, tot ce apuca guvernantii sa presteze, fie ca locuiesc la Cotroceni sau in miezul orasului, la Palatul Victoria, este o cugetare despre spatiul si tipul Taxei pe Valoare Adaugata, in balanta cu impozitarea pensiilor.
Si in timp ce filosofii crizei mediteaza, si se infiinteaza noi comitete de dezbatere a sanatatii deficitului bugetar, beneficiarii expertizei lor, de la pensionari la posibili investitori, stau cu picioarele in lighene cu apa rece si dau pasiente in minte. Nimeni nu-si poate face niciun plan intr-o tara care nu-si mai stie scrie numele corect. Asta-i genul proxim. Diferenta specifica este ca pensionarii isi simt sfarsitul tot mai aproape, si uneori il cheama ei insisi, disperati.
Stiu ca au gresit tara, locul si timpul, si se simt vinovati pentru toate nenorocirile. Iar in ceea ce-i priveste pe investitori, cum Pamantul e rotund, privesc spre Moldova, Ucraina, Bulgaria chiar, sau China. Doar n-o sa se incurce cu niste natarai care acum deprind abecedarul economiei de piata.
Nu mai intereseaza pe nimeni cine e de vina pentru dezechilibrarea bugetului asigurarilor sociale. Con