Bandul e o comuna mare, are douasprezece sate. Eu m-am nascut la optsprezece kilometri de acest loc, dar in clasa a opta, din cauza serviciului lui tata, Dumnezeu sa-l ierte, ne-am mutat aici. Are Bandul asta un lipici, ceva special, care m-a facut sa-l iubesc profund, iar in 2004, m-am hotarat sa incerc sa-i redau ceea ce merita: frumusetea si respectul. Pana atunci, comuna aceasta era ca un tufis napadit de ganganii, cu celebrele trotuare cu dale de pe vremuri, una da, alta ba, de nu aveau loc sa paseasca doi oameni. Iluminatul public era la pamant, dupa ora zece se cufunda in bezna… Cum sa nu ma bucur astazi, cand Bandul are alei largi, asemeni unui oras, un parc foarte frumos, iluminat de o baie de lumina, firme care infloresc economic, o dinamica a schimbarii formidabila. E foarte greu sa exprim in cuvinte cat de mare mi-a fost bucuria sa tai panglica de inaugurare a sistemului de apa potabila sau sa pasesc in sala de sport nou-nouta. O mare fericire e si aceea ca in prezent demaram constructia Casei de Cultura, ca in septembrie incepe cea a spitalului si ca in toamna am licitatia pentru primul tronson de asfaltare de drum, asa incat toate satele comunei vor fi legate de centru, prin strazi pavate. Avem singura pizzerie rurala, foarte moderna; avem salon de infrumusetare si masaj, la nivelul celor din marile orase. Centrul Bandului e racorit acum de o frumoasa fantana arteziana. Printr-un program Phare, am creat conditii impecabile in gradinita si scolile din localitate, care azi au pana si incalzire centrala. Intentionez sa dau drumul unui ziar local, asa incat trasparenta muncii mele acolo sa fie totala. Treaba multa, dar facuta cu dragoste…
Un alt pariu foarte mare este ca fac locuinte pentru rromi, avem 1800, cei mai multi din judet. Oamenii Bandului sunt noul meu public, un public fierbinte, de care ma simt profund atasat.
Mircea Rusu
