- Editorial - nr. 591 / 13 Iulie, 2010 I-am auzit, de atatea ori, pe mai-marii struto-camilei udemeriste tunand si fulgerand ca ei, minoritatea maghiara din Romania, nu au drepturi! Ca ei, si inainte de decembrie 1989 au fost oprimati si sunt si azi! Europarlamentarul Tõkés László, ajuns azi _ ce ironie! _ vicepresedinte al Parlamentului Europei, cel care injura Romania pe toate drumurile, il invita pe Dalai Lama in Ardeal, "Tibetul romanesc", pentru a se convinge ce napastuiti sunt maghiarii din aceasta tara, data mereu model, de forurile europene, pentru rezolvarea problemei minoritatilor. Ar fi unul dintre motivele pentru care m-am hotarat sa ma intorc in urma cu zece ani, la acel "Program electoral 2000" al UDMR. Gandindu-se mai mult la "viitorul pentru maghiarii din Transilvania" decat la cel al tuturor romanilor din Romania, liderii UDMR aveau, au si vor avea, vesnic, in fata "indeplinirea misiunii de aparare a intereselor comunitatii nationale maghiare din Romania". Adica, a "intereselor regionale din domeniul economic, al educatiei si al culturii, mult mai clar decat pana acum". Deci, o pozitie ferma, transanta, inca de la inceput asezata sub imperativul intrebarii: "Ce fel de Transilvanie dorim?" Ce fel de Transilvanie vor ei, noi stim! Si inca prea bine! Tintele sunt: "Legea invatamantului, Legea pamanturilor si a padurilor confiscate etc." Cum? Nu are nicio importanta! Scopul scuza mijloacele! Ca prim-pas, "din punct de vedere economic _ se preciza acolo _ trebuie sa ridicam Secuimea. (...) Trebuie sa luptam, in acelasi timp, pentru universitate maghiara de sine statatoare. (...), pentru supravietuirea noastra in Secuime si in alte locuri, precum si ramanerea pe pamantul natal..." Toate erau considerate, in acel "Program electoral 2000", "puncte de cotitura", din pacate nu prea luate in seama la vremea respectiva. Sintagma, de ei inventata, "natiune do