Gărâna nu este un loc unde să ajungi călăuzit de agenţii de turism sau de indicatoare fluorescente. Acolo ajunge numai cine îşi doreşte. Locul nu e făcut de speculanţi pentru nefericiţii amatori de all inclusive (şi sper să nu devină), ci redescoperit de cîţiva oameni cu dor de casă şi jazz. Din punct de vedere eco-geografic este un loc perfect prin altitudine, umiditate, aer sau pădure. Locul îl găsim uşor, urcînd din Reşiţa spre Gărâna, via Văliug, cu atenţie la serpentinele la fel de ameţitoare ca mireasma brazilor. Drumul nu e atît de rău, dar natura nu iartă şi de la an la an putem avea surprize. Se ajunge cu orice maşină, dar se ajunge cam degeaba dacă nu se rezolvă problema cazării cu mult timp înainte. Este exclusă aproape orice şansă de a mai găsi cazare fără o rezervare din timp. Sînt case puţine, turismul nu e foarte dezvoltat, în schimb, odată găsit, adăpostul e curat şi lumea ospitalieră. Mai există varianta cortului prin poieniţe, dar trebuie haine groase şi rezistenţă în ceea ce priveşte propria igienă. Haine groase şi bocanci trebuie oricum. Nu avem unde să ne căţărăm, dar seara şi noaptea e un frig de numai ţuica te mai scapă.

DE ACELASI AUTOR Debutul orchestrei ascunse Silent night - AUDIO O creatură luminoasă Meneaito vs Pavlov .Să aveţi ceva bani la voi, pentru că puteţi găsi cîteva lucruri chiar interesante. Biletul la concert nu e o problemă, se obţine pe loc contra unei sume rezonabile, mai exact 170 de lei pentru toate cele patru zile. În plus, locul este înconjurat cu tarabe de tot felul unde găseşti de-ale gurii după poftă, cărţi, unele dintre ele lansate chiar în timpul festivalului, CD-uri cu trufandale aduse de Andante, anul acesta într-un spaţiu îmbunătăţit, şi, nu în ultimul rînd, titlurile aduse de artiştii de pe afiş, semnate cu amabilitate după concert. Vedete nu există, iar bariera dintre artist şi public este desfiinţată