Românii cumpără de câteva săptămâni pepeni vânduţi sub celebrul brand oltenesc, fără să ştie că o mare parte din marfă este adusă cu vaporul din Grecia sau Turcia. „Adevărul“ vă introduce în culisele marketingului de tarabă şi vă învaţă cum să deosebiţi un pepene românesc de unul străin după mărime, culoare şi coajă.
Comercianţii din Bucureşti vând pepeni turceşti şi greceşti sub numele de „Dăbuleni" sau de „Ialomiţa", de când au simţit tendinţa pieţei către produsele româneşti. Pepenii verzi de Dăbuleni sunt primii care s-au copt anul acesta şi au ajuns pe tarabe, însă de acest lucru profită şi bişniţarii care cumpără produse de import de la angros şi le vând sub aceeaşi etichetă.
Mai citiţi şi:
Pepeni de Dăbuleni din seminţe olandeze şi turceşti în pieţele ploieştene
„Bătaie“ pentru un loc de pepenar la Cluj
Acum, consumatorii din pieţe nu mai ştiu care e pepenele original, cel mai mic, bombat şi cu dungile mai închise la culoare, cel mijlociu şi de un verde mai deschis pe care scrie „pepene fff bun" sau uriaşii de un verde perfect pe care scrie tot „pepene de Dăbuleni fff dulce".
În Piaţa Sudului din Capitală, de exemplu, acolo unde, duminica trecută, preşedintele Senatului, Mircea Geoană, a împărţit etichete celor din Dăbuleni pentru a-şi promova marfa autentică, identificarea pepenilor autohtoni e o adevărată aventură.
O vânzătoare tânără îmbrăcată într-un trening roşu, cu cercei imenşi din aur, vinde „pepeni de Ialomiţa", deşi ea însăşi recunoaşte că i-a luat din angros, fiind aduşi din Grecia. „Ca să-i vinzi trebuie să ştii ce să scrii pe ei. Iar noi suntem bişniţari, nu ţărani care fac pepeni", spune Alina Neagu. Ceea ce nu ştiu însă „bişniţarii" este că pepenii de Ialomiţa încă nu s-au copt la ora asta. Doar puţini, în comuna Gheorghe Lazăr, după cum susţin producătorii. Cei verzi din Amara şi Gheorghe Doja, încă nu.
