În 2009, deficitul SUA a atins cifra record de 1.400 de miliarde de dolari. În 2010, ar putea urca până la 1.600 de miliarde. Factura imensă care ameninţă sănătatea fiscală a Americii pe termen lung se datorează, în principal, recentelor pachete de salvare a diverselor industrii aflate în pragul falimentului, dar şi ambiţiosului proiect al Administraţiei Obama, de universalizare a asigurărilor medicale.
Mai devreme sau mai târziu, Casa Albă va trebui să opteze: fie să-şi restructureze drastic angajamentele de securitate globale, fie să reducă drepturile sociale asumate de către stat (şi care astăzi reprezintă aproximativ 14,6% din PIB). Probabil că orice politician, care are de ales între securitatea economică a electorului american şi menţinerea unor mult prea costisitoare angajamente externe, va alege diminuarea celor din urmă. La acest moment, bugetul apărării a ajuns la 4,8% din PIB, dintre care 20% acoperă costurile operaţionale ale campaniilor din Irak şi Afganistan. Nu este exclus, aşadar, ca prima victimă a tăierilor sa fie prezenţa americană în Europa şi în alte regiuni ale lumii. De-altfel, în America, este tot mai influent un grup care pledează pentru retragerea SUA din NATO, pe motiv că europenii zilelor noastre sunt întru totul capabili să găsească modalităţile de apărare necesare pentru a contrabalansa o ameninţare estică. De ce să nu garanteze cetăţenii Franţei şi Germaniei pentru integritatea teritorială a Poloniei şi Lituaniei?(1), se întreabă profesorul Andrew Bacevich, una dintre vocile cele mai reprezentative ale noului curent de opinie. De cealaltă parte sunt cei care fac o paralelă istorică cu declinul elegant al Imperiului Britanic, început spre sfârşitul secolului XIX, şi care văd în acesta o reţetă demnă de urmat pentru America de astăzi.
Atunci, britanicii se confruntau, practic, cu aceeaşi maladie structurală masivă: defici
