În 1981, Sorin Ovidiu Vîntu era condamnat definitiv, cu executare, pentru complicitate la infracțiunea continuată de delapidare calificată (pentru o pagubă de 69.641 de lei), săvîrșirea infracțiunii continuate de sustragere și distrugere de înscrisuri oficiale, comiterea infracțiunii continuate de fals intelectual în acte oficiale și comiterea infracțiunii de uz de fals. Condamnarea l-a trimis în penitenciarul Bacău, unde a și fost contactat de Direcția a IV-a a Securității, pentru care a semnat un angajament de colaborare.

Funcționarul de contabilitate Vîntu, cel care verifica marfa vîndută

În 1981, Vîntu (conform sentinței penale nr. 450 a Judecătoriei Roman din 1 august 1981) era “funcționar la serviciul contabilității” al Întreprinderii comerciale de stat pentru mărfuri alimentare și alimentație publică (ICSMAAP) din Roman. “În perioada iunie 1980 – februarie 1981, inculpatul Vîntu S.O., în înțelegere cu celelalte două coinculpate (gestionare la chioșcurile 236, respectiv 246 ale ICSMAAP – n.r.), a înlesnit acestora însușirea unor importante sume de bani provenite din vînzarea produselor alimentare primite, în special cofetărie, treptat, în mod repetat, prin falsuri și sustragere și distrugere de acte oficiale”, se arată în sentința citată.

Care era, de fapt, mecanismul pus la cale de Vîntu? Din documentul citat reiese că era unul extrem de simplu, dar pentru care inculpatul avea nevoie de sprijinul “coinculpatelor”. La ICSMAAP, procedura de livrare a produselor de cofetărie către chioșcurile unde acestea se vindeau era următoarea:

- laboratorul întreprinderii trimitea marfa, printr-un “motoscuterist”, către chioșcuri;

- fiecare transport era însoțit de două avize de expediție a mărfii, identice (un al treilea aviz rămînea la cotorul caietului de avize);

- cînd motoscuteristul ajungea cu marfa la u