● Lire (iulie, 2010)
Criza economică scoate din criză editurile din Franţa. De la începutul anului au apărut cel puţin zece cărţi despre criză, şi toate s-au vîndut ca pîinea caldă. Oamenii au nevoie de explicaţii la ceea ce e inexplicabil. Fluctuaţiile de la bursă, căderea monedelor naţionale, problemele sistemelor de pensii şi asigurări, scăderea dobînzilor îngrijorează şi mobilizează în acelaşi timp. Lire face un top al vînzărilor. Pe locul întîi, ultima carte a lui Daniel Cohen: „Prosperitatea viciului atinge un scor demn de un best-seller: peste 80.000 de exemplare vîndute“. Jacques Attali îl urmează, îndeaproape, pe Cohen, cu Toţi ruinaţi în zece ani?, volum vîndut în 63.000 de exemplare. „Editorialistul de la L’Express poate fi cu atît mai fericit cu cît precedentul volum, apărut în urmă cu şapte luni, s-a vîndut, şi el, foarte bine, în 43.000 de exemplare.“ Pe podium mai intră laureatul Premiului Nobel pentru economie, Joseph Stiglitz (Triumful culpabilităţii, 38.000 de exemplare), şi sulfurosul Jérôme Kerviel (Angrenajul, 29.000 de exemplare).
● Die Zeit (1-7 iulie 2010)
Lamentaţii despre răspîndirea tot mai evidentă, tot mai agresivă a limbii engleze în dauna altor limbi europene. Limba germană ar fi şi ea ameninţată – cu toate că un eurobarometru realizat în 2007 arăta că germana e limba maternă a celor mai mulţi europeni şi a doua limbă străină vorbită în Europa. Die Zeit prezintă, pe larg, ameninţările la adresa limbii germane („acceptarea“ forţată a unor neologisme din franceză sau engleză, penetrarea, în limbajul curent, a unor expresii şi barbarisme, stîlcirea limbii de către imigranţi, limbajul de lemn al companiilor etc.). Cum critica e inutilă dacă nu e însoţită şi de soluţii, revista avansează cîteva propuneri pentru protejarea limbii germane. Printre acestea: menţionarea, în Constituţie, a limbii germane ca limbă de
