După 16 zile petrecute la capătul lumii m-am cunoscut mai bine pe mine însumi şi am uitat de Gigi Becali, Vasile Turcu şi alte „personalităţi“, care, în străinătate, sunt nişte anonimi pe lângă caracatiţa Paul. După cea mai lungă călătorie din viaţă – 14.000 de kilometri parcurşi în 14 ore de zbor – am descoperit o altă ţară în care am văzut lucruri ce mi-au lăsat senzaţia că am ajuns pe o altă planetă.
Africa de Sud m-a purificat. Poate sună a exagerare, dar, după ce un an întreg scrii, citeşti şi auzi ştiri despre personaje ca Gigi Becali, Vasile Turcu, Marian Iancu şi alte „VIP-uri" autohtone, uiţi treptat ce înseamnă fotbalul ca o competiţie sportivă şi ajungi să-l urmăreşti nu pentru ceea ce îţi oferă pe teren, ci pentru războiul de după fluierul final. După o lună de Mondial în care am ştiut mereu că după un meci urmează altul, şi nu ore întregi de jigniri şi acuze, pot să spun că mă simt mai curat.
Africa de Sud m-a surprins. O să ţin minte toată viaţa că am stat două săptămâni în Africa şi mi-a fost frig tot timpul... în iunie! Ştiam dinaintea plecării că, ajungând în emisfera sudică, o să am parte de temperaturi de iarnă, când la Bucureşti sunt 38 de grade Celsius. Totuşi, din cauza percepţiei mele despre Africa şi asocierea continentului negru cu căldura, am ajuns să iau cu mine, într-un bagaj de 17 kilograme, zece tricouri cu mânecă scurtă, un hanorac şi o geacă. Urmarea? Zilnic am purtat câte trei tricouri, unul peste celălalt, iar în toate pozele apar cu nelipsita geacă de camuflaj cu care aş fi dormit şi noaptea.
Africa de Sud m-a amuzat. Am găsit o ţară cu trei capitale şi 11 limbi oficiale. În deplasările lungi cu maşina, de la un oraş la altul, am ascultat destule meciuri la radio. O adevărată provocare, căci până să găsesc o staţie în care comentariul să fie în engleză trebuia să trec de la un post la altul. Să aud un corner în afri
