Stilul trupei e la fel de eclectic ca profilul membrilor ei: Sister Bliss provine dintr-o familie pretenţioasă de intelectuali psihiatri, Rollo a absolvit Facultatea de Filozofie şi apoi s-a lansat în showbizz, iar Maxi Jazz e un pasionat al budismului şi al curselor de maşini.

Ultimul album al trupei, „The Dance", promovat în cadrul turneului care va ajunge la Ciuc Summer Fest în acest weekend, a apărut după o pauză de patru ani. „Albumul s-a compus aproape singur şi totul a decurs foarte natural. Ne bucurăm că am revenit pe scenă", a declarat Sister Bliss la lansarea albumului. Problema e că „The Dance", o spune The Guardian, nu se ridica la înălţimea celorlalte albume; un pic prea luminos pentru o trupă care şi-a făcut un brand din piese hipnotice şi întunecate.

„Insomnia" a avut nevoie de relansare pentru a fi băgată în seamă

„Timpul nebuniei disco a trecut", a mărturisit Sister Bliss „acum, în jur de 9.30 sunt în pat. În trecut, am căzut într-o depresie profundă, exacerbată de lipsa somnului din timpul lungilor noastre concerte. Câteva din albumele noastre vin din astfel de locuri psihice întunecate." Instrumentista trupei, care provine dintr-o familie de psihiatri, ştie ce spune. Trupa e cunoscută printre altele, şi pentru turneele lungi pe care le susţine - aşa cum a fost turneul de promovare a primului album, „Reverence" (1997) . Cum materialul discografic şi extrasul pe single „Insomnia" au fost lansate fără tam tam din cauza lipsei banilor, au trecut neobservate; asta a obligat trupa să facă o nouă lansare şi să petreacă timp în turnee epuizante, ţinute în orice parte a lumii unde s-a arătat vreun interes pntru muzica lor: au performat aproape de Cercul Polar, au ajuns la Puerto Rico, au cântat în faţa soldaţilor turci. Finalmente „Reverence" a devenit hit, vânzând peste un milion de copii.

Dragostea, cea mai adevărată dintre iluzi