Am cunoscut-o dind burse Soros. Era 91. Venise din America. Era ca un extraterestru la vorba. Constantinescu presedinte a luat-o in stafful lui de campanie, apoi. Iat-o azi, scriind intr-o carte despre obsesia mea de demult: “De ce m-am intors in Romania?”
Ce e in capul tau?
O gelatina vascoasa care tremura cand ma agit. Cateodata tarate. In tinerete fumuri. Altminteri o constelatie de momente traite, din ce in ce mai sterse, acompaniate de cateva vagi senzatii si amintiri de sunete si mirosuri. Si de cele mai multe ori vise, plin de planuri si de idei. Toate astea pe un fundal de mult zgomot. Mult prea mult zgomot—e mare harmalaie acolo…
De ce esti asa cum esti?
D’aia…
Cum ai vrea sa fii?
Exact la fel, minus acele Kg luate de cand nu mai pot alerga… Ah, si cu ceva mai mult tupeu, pentru ca pare singurul lucru care functioneaza in Romania.
Ti-ai conturat o identitate ca om? Iti foloseste la ceva in lumea asta?
Mi-a conturat viata o identitate. Eu ma zbat din rasputeri sa nu o las sa-mi dicteze viitorul, pentru ca sa apuc sa fac tot ce mi-am propus…
Povesteste-ti, in 3 rinduri, viata.
Mi-am ales o familie de patrioti, artisti, diplomati si istorici, cu ceva politicieni interbelici cu har. De mica am desenat (mai ales printese), am incercat sa invat dar m-am plictisit de moarte la scoala si desenam in ore (noroc de bunicul—o enciclopedie), m-am speriat cand a fugit mama si m-am pus pe tocit, am intrat la liceul de arte plastice, am plecat in clasa a IX in Elvetia, am bifurcat spre stiinte politice ca sa inteleg lumea in care aterizasem, m-am maritat cu un coleg minunat, am predat economia la o facultate in Africa, am ramas vaduva, am plecat la un masterat de drept si diplomatie in SUA, am fost angajata la Newsweek, am facut cariera la New York. A venit Revolutia, am vrut sa contribui cumva la transformare, m-am int
