În ultima perioadă agenda internă a fost dominată de discuţiile cu privire la sistemul fiscal. În mod normal, mai ales după decizia “forţată” a guvernului de a majora TVA de la 19% la 24% începând cu 1 iulie.

Şi, evident,într-un context internaţional dominat de “conflictul” dintre Statele Unite şiEuropa cu privire la strategiile de politică bugetară pentru perioadaurmătoare. Din punct devedere fundamental, situaţia financiară a statului oglindeşte problemestructurale. Dacă analizăm ciclul economic recent încheiat, vom observa căstatul a înregistrat deficit bugetar în fiecare an, deşi economia internă atraversat cea mai bună perioadă din ultimele decenii. în perioada 2000-2008produsul intern brut (PIB) al României a crescut la un ritm mediu anual de5,8%, în timp ce deficitul bugetar mediu anual s-a situat la 2,7%. Cu alte cuvinte,statul a intrat în cea mai severă criză mondială din ultimele decenii cu ostructură dezechilibrată. Ce a justificat acest deficit bugetar, într-o astfelde perioadă foarte bună pentru economie? Investiţiile publice ale statului? Dinnefericire, nu! Deficitul bugetar a fost generat de structura statului. Ostructură ale cărei cheltuieli curente nu pot fi plătite din veniturilecurente. Se pune evident întrebarea dacă statul poate continua săsupravieţuiască la nesfârşit cu o asemenea maladie! Cea mai severăcriză economico-financiară mondială din ultimele decenii s-a resimţit puternicşi pe plan intern. Nu numai în sectorul privat. Şi în sectorul public, undedeficitul bugetar a crescut la peste 8% din PIB! Fără ca această majorare săfie justificată de mult invocatele investiţii publice! Practic, crizaeconomică a scos la suprafaţă cancerul de care suferă statul: imposibilitateafinanţării cheltuielilor curente din venituri curente. Care ar fi soluţiilepentru echilibrarea situaţiei financiare a statului? Din păcate, în acestmoment numărul soluţiil