În ultima perioadă agenda internă a fost dominată de discuţiile cu privire la sistemul fiscal. În mod normal, mai ales după decizia "forţată" a guvernului de a majora T.V.A. de la 19% la 24% începând cu 1 iulie. Şi, evident, într-un context internaţional dominat de "conflictul" între Statele Unite şi Europa cu privire la strategiile de politică bugetară pentru perioada următoare.
Din punct de vedere fundamental, situaţia financiară a statului oglindeşte probleme structurale. Dacă analizăm ciclul economic recent încheiat, o să observăm că statul a înregistrat deficit bugetar în fiecare an, deşi economia internă a traversat cea mai bună perioadă din ultimele decenii. În perioada 2000-2008 PIB-ul României a crescut la un ritm mediu anual de 5,8%, în timp ce deficitul bugetar mediu anual s-a situat la 2,7% din PIB.
Cu alte cuvinte, statul a intrat în cea mai severă criză mondială din ultimele decenii cu o structură dezechilibrată. Ce a justificat acest deficit bugetar, într-o astfel de perioadă foarte bună pentru economie? Investiţiile publice ale statului? Din nefericire nu! Deficitul bugetar a fost generat de structura statului. O structură ale cărei cheltuieli curente nu pot fi plătite din veniturile curente. Se pune evident întrebarea dacă statul poate continua să supravieţuiască la nesfârşit cu o asemenea maladie!
Cea mai severă criză economico-financiară mondială din ultimele decenii s-a resimţit puternic şi pe plan intern. Nu numai în sectorul privat! Şi în sectorul public, unde deficitul bugetar a crescut la peste 8% din PIB în 2009! Fără ca această majorare să fie justificată de mult invocatele investiţii publice!
Practic, criza economică a scos la suprafaţă cancerul de care suferă statul: imposibilitatea finanţării cheltuielilor curente din venituri curente. Care ar fi soluţiile pentru echilibrarea situaţiei financiare a statului? Din pă
