Să discuți acum despre alegerile parlamentare din 2012 seamănă, într-o anumită măsură, cu rezolvarea problemelor de fizică mecanică din clasa a IX-a. Ale căror rezultate obținute aplicând legile teoretice nu coincid niciodată cu cele din realitate. Dintr-un motiv banal: fie forța de frecare este ignorată, fie forței de frecare îi este atribuită o valoare aleatorie – valoarea reală a acesteia putând fi determinată doar prin măsurare directă, de la caz la caz. Asta nu înseamnă că rezolvarea problemelor de fizică mecanică (fie pornind de la considerentul că mișcarea se produce în vid, fie folosind o valoare a forței de frecare atribuită aproximativ) nu ar fi utilă. Pentru că în momentul în care reușești să măsori cu exactitate forța de frecare ai toate șansele de a rezolva corect și rapid problema. Așadar…

… dacă alegerile din 2012 s-ar desfășura în vid, PSD-ul condus de Victor Ponta ar câștiga detașat alegerile. Poate chiar cu un scor care i-ar permite să-și asume singur guvernarea. Problema cea mai mare nu ar consta în faptul că PSD are cele mai mari șanse să câștige, ci că o va face pe fondul nemulțumirii față de actuala dreaptă (la pachet, PDL + PNL) și a unui discurs populist. Evoluția politică a ultimelor luni nu obligă PSD-ul să se reformeze, ci doar să aștepte cât mai în liniște alegerile.

Ignorarea forței de frecare a pus însă, de două ori, PSD-ul în postura de a pierde alegeri pe care rezultatele obținute în vid le anunțau drept câștigătoare: în 2004 și 2009. Cea mai relevantă în acest sens a fost evoluția lui Mircea Geoană. A ajuns șef în PSD în 2005 cu un proiect și mesaj de reformare al partidului, în luptă directă cu Iliescu și Năstase. ”Revolta” internă a durat însă doar până în vara lui 2008. Bazându-se pe previziunile care dădeau câștigator PSD-ul atât la alegerile generale din toamnă și, mai ales, la cele pentru președenție din 2009, Geo