Intr-un palazzo din Venetia s-au intimplat in secolul trecut niste lucruri deosebit de stranii. Au fost ucisi acolo, in decurs de mai multi ani, rind pe rind, patru scriitori italieni in conditii deosebit de misterioase. Crimele nu au fost elucidate nici pina astazi. Cine oare au fost faptasii si care-au fost motivele care i-au minat? Mai mult in gluma, dar si putintel in serios propun o varianta explicativa: faptasii au fost traducatorii acestor scriitori in alte limbi. Ipoteza mea nu este chiar atit de nastrusnica si neintemeiata, daca stam sa ne gindim la un lucru: sa traduci o opera literara in alta limba nu e numai o mare placere, ci uneori si un cumplit chin. Sintagme, expresii neaose tipice doar unei limbi, conotatii pe care le pricepi doar daca traiesti in tara respectiva ii fac traducatorului zile fripte si il duc din cind in cind la disperare. Asa ca nu-i de mirare daca simte uneori dorinta irezistibila de a se da cu capul de pereti sau, cind traduce o carte mai sucita, de a se arunca pe fereastra. Bineinteles, nu de la parter, ci de la un etaj cit mai inalt cu putinta. Dar cei mai multi oameni, trebuie sa o recunoastem, cam tin la viata lor, asa ca unii traducatori cocheteaza din cind in cind cu gindul de a-l ucide mai bine pe autorul operei care-l tortureaza, pentru a-l impiedica pe acesta sa mai produca in viitor un astfel de roman, poem sau povestire. Lasind gluma in parte serioasa de-o parte, hai sa trecem la realitatea de azi. La Palazzo Correr-Contarini, adica la sediul Institutului Roman de Cultura si Cercetare Umanistica de la Venetia, unde gazda fara cusur este Monica Joita, ne-am intilnit la invitatia Centrului National al Cartii, in cursul saptaminii trecute, intr-un workshop de traduceri literare numit Literodromul Babel, doi scriitori romani, Dan Lungu si Simona Popescu, si 17 traducatori ai literaturii romane in diferite limbi straine. Printr