A lucrat de-a lungul timpului, zeci de goblenuri şi produse vestimentare. Pentru ea valoarea obiectelor realizate manual este de nepreţuit.
NĂSCUTĂ. 10 octombrie 1958, Foleştii de Sus, judeţul Vâlcea.
STUDII. Liceul tehnic din Piteşti.
FAMILIE. Căsătorită.
Fire deschisă şi primitoare, doamna Lenuş, aşa cum îi spun cei apropiaţi spune că lucrul de mână s-a transformat într-o pasiune pentru ea încă de pe vreamea când era doar o copiliţă. „Viaţa la ţară în acele vremuri nu era tocmai uşoară, mai ales pentru o fată căreia îi plăcea să se îmbrace cât mai elegant. Aşa a trebuit să învăţ singură cum să îmi confecţionez hainele", povesteşte femeia. Iniţial, a încercat să înveţe croitorie, pentru că mama ei avea o maşină de cusut în casă, dar a renunţat destul de repede. „Mama nu a reuşit să mă înveţe să lucrez la maşina de cusut şi atunci, m-am orientat repede spre altceva: croşetatul. Învăţasem zeci de modele de bluze, pulovere, rochiţe sau fuste, pe care mi le croşetam singură, într-un timp record", îşi aminteşte doamna Lenuş. Femeia povesteşte că în momentul în care îi plăcea un model, nu se lăsa până ce nu-l desluşea. „Învăţasem totul despre andrele, croşete şi aţe. Întotdeauna când mergeam în oraş aveam grijă să îmi fac o provizie serioasă de fire, de toate culorile şi din diferite materiale", afirmă femeia.
A moştenit dragostea pentru aţe de la mama sa
Cu timpul, pasiunea femeii s-a extins, aceasta ajungând să lucreze tot felul de obiecte vestimentare sau de decor. „Am lucrat cu macrame ani de zile. Cele mai apreciate modele pe care le realizam erau nişte gulere pe care le croşetam la ingliţă şi le ataşam la rochiţe", mai spune Lenuş. Dragostea pentru frumos, a moştenit-o de la mama ei care ţesea în război şi cosea cămăşi populare. „Încă de mică am văzut-o pe mama cu acul de cusut, lucrând la lumina lumânării şi am rămas c
