Paradoxal, deşi a fost socotit multa vreme un sport conservator, în care schimbările se adoptă greu, rugby-ul a luat-o înaintea fotbalului în privinţa arbitrajului. Asistenţa video a fost introdusă, cu succes, de aproape un deceniu în sportul cu balonul oval. Iar acum se vorbeşte despre schimbarea de arbitru...
Propunerea ca la un meci internaţional de rugby să fie folosiţi doi arbitri nu a făcut-o oricine. După meciul de debut în Tri-Nations, staff-ul tehnic neozeelandez a ralansat o dezbatere care nu este nouă. "Cei doi arbitri n-ar oficia în acelaşi timp, ca la handbal, ci al doilea l-ar înlocui pe primul în a doua repriză. Între minutele 50 şi 55. Aceasta ar permite să avem un arbitraj de calitate. Jocul de rugby a devenit tot mai rapid. Balonul este purtat tot mai mult timp de către echipe. Cu un arbitraj în doi deciziile ar fi mai bune", a declarat "principalul" Graham Henry.
Chestionat asupra acestui subiect, fostul arbitru francez de rugby Joel Jutge a fost circumspect: "A folosi doi arbitri la un meci ar putea duce la o interpretare diferită a regulamentului, situaţie în care s-ar influenţa jocul". Compatriotul acestuia, Michel Lamoulie, supervizor al arbitrilor în cadrul International Rugby Board, a prezentat un alt aspect care trebuie luat în seamă: "Intrând pe teren, al doilea arbitru ar putea fi influenţat, inhibat de cele văzute de el, până atunci, ca spectator. Mă gândesc, de pildă, la lovitura de cap dată de Botha la începutul meciului de sâmbătă. Ea nu a fost observată de arbitru când s-a produs. Un arbitru care l-ar schimba pe cel care a început meciul ar putea fi influenţat de acest aspect. În mod inconştient, desigur. De altfel, chiar şi arbitrul Lewis a fost influenţat de vociferările spectatorilor. El i-a arătat cartonaşul galben lui Botha după aceea, când el nu făcuse nimic".
Preşedinte al Colegiului Central al Arb
