Cu atât de multe sărbători în timpul anului, Ziua Chimistului a trecut neobservată. Aparent, o zi nesemnificativă. Şi totuşi, a fost sărbătoarea acelor oameni care stau la baza tuturor lucrurilor. Oamenii care ne produc benzina, aspirina, vopseaua, masele plastice, îngrăşămintele chimice. De fapt, nu este un obiect care să nu aibă la bază munca unui chimist! Oare cum ar arata viaţa noastră fără munca lor? Mulţi s-ar grăbi să nu dea importanţă întrebării…

Cum ar arăta Târgu Mureşul fără Azomureş, unul dintre marile combinate chimice ale acestei părţi a Europei, locul unde lucrează unii dintre cei mai buni chimişti din România? Unii ar răspunde simplu, cu maliţiozitate: mai curat! Şi dacă această afirmaţie ar fi adevărată, ar fi singurul argument. Toţi ceilalţi ar răspunde în cor: mai sărac financiar, mai lipsit de investitori străini, plin de şomeri. Agricultura, foarte probabil, ar sucomba. De zeci de ani oraşul ştie că se poate baza pe Azomureş, unul dintre cei mai mari angajatori ai judeţului şi unul dintre cei mai mari plătitori de taxe la bugetul local. De partea cealaltă, uneori chiar aceleaşi voci care se bucură de prestigiul şi de contribuţia combinatului la pacea socială şi la finanţele judeţului, de multe ori prin mesageri ai poporului antrenat la petitii, spun că Azomureş are o problemă: amoniacul pe care-l elimină în atmosferă. Raportul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Mureş pe 2009 a reliefat faptul că în anul respectiv în doar câteva situaţii Combinatul şi-a depăşit temporar cotele admise la amoniac emanat în aer. Alte cifre sunt însă şi mai relevante în privinţa atenţiei cu care Azomureş priveşte problema poluării.

În 2009, din cantitatea totală de 6.692,03 t de amoniac emis în atmosferă în Mureş, doar 1.282 au provenit din industrie. Restul au venit din zona agriculturii. Mai mult, cantitatea totală de 6.692,03 din 2009 s-a sit