Fondurile de pensii private facultative (pilonul III) au reuşit cu greu să treacă pragul de 200.000 de participanţi, deşi acum trei ani, când primele fonduri se lansau pe piaţă, estimările administratorilor erau mult mai optimiste, unele indicând chiar atragerea a jumătate de milion de clienţi la doi-trei ani de la lansare.

La sfârşitul lunii iunie numărul românilor care contribuie la un fond de pensii facultative era de peste 201.900, în creştere cu 32.300 de persoane faţă de iunie 2009, potrivit datelor Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). De ce cresc atât de greu fondurile?

"Explicaţia este simplă: atunci când s-au lansat aceste fonduri, toţi administratorii mizau pe piaţa corporate. Pensiile facultative au fost gândite ca un produs pentru angajatori, dar odată cu venirea crizei piaţa corporate a dispărut şi a rămas numai retailul. Una este atunci când un agent îţi aduce o firmă cu cel puţin o sută de angajaţi şi alta este când aduce un singur client", afirmă Radu Crăciun, directorul de investiţii al Eureko Pensii.

În plus, spune Crăciun, costurile administratorilor sunt mult mai mari pe piaţa de retail decât pe cea corporate. În prezent, circa jumătate din clienţii fondurilor au contribuţiile plătite de către angajatori. Valoarea contribuţiilor este limitată la 15% din venitul lunar al participantului.

Fondurile de pensii facultative funcţionează deja de mulţi ani în statele dezvoltate, pentru suplimentarea veniturilor de după pensionare.

Alternative la aceste fonduri pot fi depozitele bancare sau asigurările de viaţă cu anuităţi, însă fiecare din aceste forme de economisire are avantaje şi dezavantaje. De exemplu, pensiile facultative sunt deductibile fiscal în limita a 400 de euro pe an atât pentru angajat, cât şi pentru angajator, în timp ce primele plătite pentru asigurările de viaţă nu beneficia