- Economic - nr. 592 / 14 Iulie, 2010 Este stiut ca "Taxa pe valoarea adaugata", prescurtat "TVA", este ceea ce a fost cunoscuta in contabilitate ca fiind "Taxa de circulatia marfurilor". Conform acesteia, fiecare veriga a circuitului economic isi include in pretul de livrare o taxa fixa, care, mai nou, este definita "Taxa pe valoarea adaugata", exprimata procentual si aplicata produsului finit livrat. In consecinta, furnizorul de materii prime isi include cota de TVA produsului sau finit catre producatorul beneficiar pentru care marfa constituie materie prima. Producatorul, dupa prelucrarea materiilor prime si realizarea produselor finite, livreaza marfa, la randul sau, beneficiarilor, care pot fi depozite de marfuri cu ridicata, ca veriga intermediara sau retea comerciala cu amanuntul. In fiecare din aceste verigi enumerate, sub forma simplificata, se aplica cota de TVA in functie de valoarea noua adaugata pe fiecare etapa produsului. Se intelege ca un produs pana ajunge pe raft in reteaua comerciala insumeaza preturile fiecarei verigi ale circuitului economic, iar TVA, calculat distinct, urmeaza aceeasi procedura. Cumparatorul plateste pretul produsului afisat pe raft, care include si valoarea TVA, in schimb, primeste bonul de casa unde este marcata distinct, procentual si valoric. Este firesc, pe cumparator nu-l intereseaza suma absoluta a TVA calculata din pretul total. Pretul este pret, si cine doreste marfa o achizitioneaza, achitand contravaloarea sa. Marcarea distincta calculata la pret a valorii TVA este in folosul statului, pentru o evidenta clara a sumelor datorate catre stat prin comercializarea produselor, referindu-ne doar la sectorul comercial al vietii economice. Cu toate aceste evidente fiscale solide, statul nu reuseste sa recupereze de la agentii economici sumele datorate prin incasarile de TVA, decat cu mare dificultate si cu mari intarzieri. P