- Editorial - nr. 592 / 14 Iulie, 2010 Motto: "Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor" (Tudor Vladimirescu) Am primit, cu ceva vreme in urma, un text, de la cineva de departe, care si-a luat lumea in cap, si care, la randu-i, il primise de altcineva, fiindca asta-i, in fond, rostul internetului: sa comunice informatii _ chiar si tristeti! _ cat mai multor indivizi, la nivel de mapamond. Un text pe care puteam sa-l scriu si eu, si poate m-as fi si apucat daca gustul verde coclit al lehamitei nu mi-ar anestezia uneori elanurile. "Cand te desparti din vina ta _ imi scrie Lidia _ incerci, o vreme, sa te lupti cu ireversibilul, iti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa intelegi ce s-a intamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas, si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum. La fel se intampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, inselat, manios, indurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a intamplat cu tara mea, de-am fost nevoit s-o parasesc? Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, in orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si inselatorii care nu duc nicaieri. Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta. Batranii? Romania ii batjocoreste, cu sadism, de 20 de ani. Ii tine in foame si in frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai, de care, dinadins, au fost privati prin pensii mizerabile. Vite slabe, flamande