- Diverse - nr. 592 / 14 Iulie, 2010 Ma voi abtine de a comenta nivelul pregatirii candidatilor si felul cum acestia au fost supravegheati, Intrucat in centrul de examinare in care am corectat nu s-au gasit lucrari ale unor absolventi din licee reprezentative ale judetului Mures si - in plus - nu doresc "sa-mi aprind paie in cap" spunand lucrurilor pe nume pana la capat. Ma voi limita, asadar, in continuare, la o analiza a subiectelor de la proba de limba si literatura romana din aceasta sesiune de examene. Varianta extrasa, a 8-a, a propus candidatilor o scena dintr-o comedie putin reprezentativa pentru teatrul romanesc, Iorgu de la Sadagura de Vasile Alecsandri (personaje: Iorgu si Zoita, primul tipul fantelui, al don-juan-ului, cea de-a doua, a sotiei care flirteaza, gata sa cada in infidelitate fata de sot). Pentru a veni in sprijinul candidatilor, autorul/ autorii subiectului au glosat trei termeni; prima glosa e de toata "comedia": "tartar, tartaruri, s. n. _ (in credinta crestina) iad, infern", Tartaru este denominatia veche slava pentru ceea ce vechii greci numeau Campiile Elizee, ale "Fericitilor", lumea cealalta, cea a mortilor. Era un spatiu imaginar al tacerii, neconditionat de comportamentul defunctului in timpul vietii. Vechii greci nu aveau notiunile de "iad, infern" si de "rai, paradis", care se vor impune de-abia odata cu crestinismul. E drept, in replica lui Iorgu: "Zi dintai ca ma iubesti s-apoi intru si in tartar." Termenul primeste semnificatia, particulara, glosata. Au urmat, la acelasi subiect, noua cerinte, unele - am spus-o deja - de-a dreptul puerile. Gasirea unor sinonime pentru fericire si ceas e la indemana unui elev de gradinita; motivarea prezentei virgulei in enuntul "Da nu se poate, soro…" (N.B.: de observat absenta apostrofului dupa primul cuvant!) o poate face si un elev de clasa a V-a, care afla ca substantivele in cazul vocativ