* de câteva zile, un bătrân cântă la vioară lângă vechiul CEC, cerşind câţiva bănuţi de la trecători * Gheorghe Grigore spune că este fiul unui fost mare lăutar al Brăilei şi că a ieşit cu scripca pe stradă împins de sărăcie şi de boli

* "Dacă aveam minte în tinereţe, furam mai multă meserie de la tata", spune bătrânul cerşetor

Cânta "Zaraza", ieri, pe la 11.00, aşezat pe centura de beton mucegăit a CEC-ului vechi de pe Regală, iar bătrâna melodie se insinua plângăcios printre crăpăturile faţadei acelei clădiri de patrimoniu căzută în paragină. "Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza/ Cine te-a iubit...". Aşa s-ar fi depănat cântecul, dacă l-ar fi însoţit cu versuri. Nu era cazul: doar vioara vibra, uşor dezacordat, în mâinile lui bătrâne şi cam lipsite de talent. Tocmai acea sărăcie a sunetului înnobila, însă, cu tristeţe de vremuri apuse, peisajul urban al Regalei, iar unii trecători se îndurau să-i arunce câteva monede în cutia viorii.

Îl cheamă Gheorghe Grigore, are 61 de ani şi ne-a spus că a ieşit să cânte pe stradă fiindcă-l dau sărăcia şi bolile afară din casă. "Stau cu chirie pe strada Plevnei, nr. 33, am o pensie de 350 de lei şi trebuie să ajung să mă operez la Bucureşti. Uite aici, ce de boli s-au adunat", s-a justificat, arătându-ne un certificat medical eliberat de un medic oncolog. Tumoră hepatică, diabet, cardiopatie ischemică - ce-i mai rău pe lumea asta apărea scris pe acea foaie de hârtie. "De-aia cânt, nu de bine. Altceva ce să fac, că nu mă ajută nimeni?", ne-a spus scripcarul, recunoscând că nu foamea din spirit, ci răul din trup i-a pus vioara în mână. Se cheamă, totuşi, că muzica îi aduce alinare, chiar dacă în tinereţe nu i-a fost prea dragă. "Am învăţat să cânt de la taică-meu, dar nu m-am ţinut de meserie că nu-mi plăcea lăutăria. Nu-mi plăcea când îmi zicea lumea că sunt ţigan. Tata a fost lăutar, eu m-am făcut zugrav, că aşa am