Cu toate că este un sport în care contactele dintre jucători sunt tari, rugby-ul nu cunoaşte un număr foarte mari de accidentări grave. În România, în ultimii 30 de ani, trei jucători au avut de suferit serios, doi dintre ei murind.
Cazul lui Alexandru Grădinaru, rugbystul braşovean care a decedat astăzi în urma unui accident suferit înainte de Paşte, în meciul pe care echipa lui, CSU Arad l-a susţinut cu CSM Ştiinţa Baia Mare, nu este singular la noi.
În anii 80, un atlet (Iordan), aruncător de ciocan, a decis să treacă la rugby. Deşi medicii l-au sfătuit să nu o facă - nu avea musculatura gâtului formată pentru acest sport - el s-a legitimat la Dinamo. Prins sub grămadă, la un meci pe stadionul "Olimpia", el s-a accidentat grav, la coloana vertebrală, murind la puţin timp după aceea. Fiul său a jucat handbal, fiind portarul echipei Dinamo.
În 11 martie 2006, la un meci de antrenament susţinut cu lotul naţional de juniori, în "Parcul Copilului", talonerul George Baltă (20 de ani) a fost prins în grămada ordonată cu picioarele ridicate de pe sol... Bucureşteanul a suferit o accidentare gravă. El a fost transportat la Spitalul de Urgenţă, apoi la Spitalul din Berceni, diagnosticul fiind dur: traumatism vertebro-medular; luxaţie vertebrală anterioară bilaterală, prin translaţie, localizare C6-C7; sindrom de compresiune medulară cu leziune neurologică totală la nivel C6 (în limbaj popular, coloana vertebrala a fost deformată, în zona gâtului, măduva spinării fiind secţionată). George Baltă a rămas în viaţă - el este imobilizat în scaun cu rotile şi îşi poate mişca membrele superioare. Un rol important în salvarea lui l-a avut doctorul Octavian Cîmpian, care a respectat procedura în momentul producerii accidentului (el s-a aflat lângă teren).
