„Fiare vechi, fiare luăm”, se aude din stradă. Anunţul prelung, combinat cu tropăitul cailor pe asfalt, este pentru mulţi bucureşteni un ceas deşteptător foarte eficient. E dimineaţă în sectorul 5. Sursa: Andreea Dogar
Drumul spre serviciu, chiar şi pe arterele mai circulate, e marcat din loc în loc de câini: maidanezi, patrupede cu proprietar, nu contează. Aici nu se mai face nicio diferenţă de clasă între animale: toate beneficiază de confortul oferit de trotuare.
Pe măsură ce te adânceşti în cartierul Rahova, răsar celebrele blocuri spoite în portocaliu şi roşu. Parterul e mai peste tot mâzgălit cu desene, de la svastici şi obscenităţi la încurajări pentru „Steaua”, favorita absolută a microbiştilor din zonă.
Piaţa Rahova, pitită în mare parte în spatele blocurilor pestriţe de la stradă, a devenit neîncăpătoare pentru toţi cei care au ceva de vândut: a început să se reverse pe trotuare, pe marginea străzilor, ba chiar şi pe refugiul tramvaielor. Cum cobori din 32, dai peste o femeie care le întinde călătorilor mănunchiuri veştejite de leuştean.
Ţigări ascunse sub fustă
Trotuarele, învelite de cuverturi şi folii de plastic, sunt pline: sticle de lapte încălzite de soare, tot felul de brânzeturi ţinute în găleţi, ştiuleţi de porumb, săpunuri, cleme, aparate de ras cu lame pe care cu greu ai avea curaj să le apropii de piele. Se găsesc şi pui de găină în cutii de carton, atracţie irezistibilă pentru copii. „Cumpără, nu mai mângâia”, zice însă o voce răguşită din apropiere. Nu e surprinzător: aici toată lumea caută să facă un ban.
Dintr-o vitrină placată cu CD-uri, feţele cântăreţilor de manele zâmbesc dulce spre stradă, iar muzica învăluie toată hărmălaia.
Lângă piaţă, cuvântul care se aude cel mai des e „ţigări”: aici e locul preferat al vânzătorilor la negru, care străjuiesc trotuarul de
