Curtea Constitutionala a ajuns sa detina puteri excedentare in Romania, punind in cauza principii ale functionarii democratice. Dupa declararea Legii Lustratiei drept neconstitutionala, o ciudata liniste s-a instalat in spatiul public pe acest subiect. Ne-au fost promise dezbateri dupa aparitia motivatiei Curtii Constitutionale, dar iata ca aceasta a aparut, in perfect anonimat, iar dezbateri tot nu avem. Unde sint promotorii legii si sustinatorii acesteia din lumea politica si societatea civila? Unde sint discutiile de specialitate asupra oportunitatii legii, a prevederilor ei si a rostului prefigurat? S-a stins interesul, au disparut suporterii masurilor de decomunizare? Nu au disparut nici interesul, nici suporterii, macar pentru motivul ca zgura trecutului recent irumpe periodic, aducind la suprafata documente, informatii despre care era si mai bine daca aflam acum 10-20 de ani, cind se configura spatiul public de la noi si s-a produs ierarhizarea prestigiilor. Atita vreme cit Romania nu va face citeva lucruri coerente si eficiente pe tema decomunizarii, subiectul va rabufni mereu. Stim asta din istoria majoritatii statelor post-dictatoriale - trecutul murdar nu trece, nu trece usor, oricum. Totusi, este dezamagitor modul in care subiectul decomunizarii este mentionat in spatiul public: la diverse, in trecere, cu dezinteres, insensibil si ignorant, frivol chiar uneori. Daca asa intelege aceasta tara sa trateze ideea de reparatie morala fata de victimele comunismului, atunci e trist. Bine, cu rabdare, cu informatii si cu nuante, putem intelege multe. Cind vedem ca patronul celui mai important post TV de stiri este banuit, pe baza de documente, de legaturi nemarturisite cu Securitatea, atunci intelegem de ce citiva dintre realizatorii postului se "plictisesc" instantaneu cind aud de lustratie. Cind stim ca patronul celuilalt post important de stiri este deja declar