Se discută atât de mult despre o nouă căsătorie PNL-PSD încât nu mă pot abține să nu-mi bag și eu nasul. Nu pentru alte motive, ci mai ales pentru că văd cum toată lumea încearcă să treacă strada o bătrânică, împotriva dorinței ei. Victor Ponta este tânăr, deși nu junior, și numărul capcanelor care i se întînd este direct proporțional cu această percepție. Dar cea mai persistentă și cea mai tare din ultima vreme este să fie impins spre o alianță cu PNL, în numele unei așa zise opoziții unite. Cu cât refuză, cu atât presiunea de peste tot este mai mare. Incepe să i se spună trădător al cauzei alungării dictatorului, zilnic apar analize sofisticate și păreri docte despre crearea unei opoziții care să fugarească de la putere cuplul Băsescu – Boc. Accentuarea crizei și reacțiile Guvernului alimentează în mod obiectiv aceast curent de opinie popular, dar în mediul politic motivațiile pentru acest proiect sunt diferite.
Liberalii au dreptate să încerce, s-au obisnuit cu căpușarea PSD. Au condus cu 19% cativa ani țara, plătind doar câteva dividente unor lideri PSD sau pompând investiții publice în judete pesediste de talia Teleormanului. Crin Antonescu are nevoie de o speranță, cât de firavă, privind o viitoare revenire la putere, greu ar putea să-si linistească altfel pe cei din partid care au încă nostagia puterii asociate, firesc, cu Tăriceanu.
Motivatia impingerii lui Ponta spre alinața cu liberalii este poate fi chiar mai puternică în interiorul PSD. Unii vor să-l impingă pe Ponta spre obiective electorale, pentru a-l distrage de la obiective politice. Cuvantul reformă sau modernizare îi sperie pe multi din cei alesi în echipa Mircea Geoană, dar care s-au trezit cu Ponta presedinte. Ei se gandesc, firesc, în fiecare zi că Ponta ar putea sa astepte doar prilejul de a-i debarca, indiferent ce promisiuni de vasalitate i-au facut. Alegerile anticipate sau s
