De 24 de ore, presa românească este acaparată de un singur subiect : moartea Mădălinei Manole. Televiziunile de ştiri, multe radiouri şi ziare centrale alocă spaţii largi acestui caz, în care informaţiile oficiale se îmbină cu detalii intime, furnizate de vecini, prieteni şi diverşi analişti. Cum se explică această înclinaţie spre macabru ? Sociologul Alfred Bulai spune la RFI că nu este ceva tipic românilor. El pune totul pe seama stângăciilor presei şi a poftei de senzaţional a publicului. (Cum comentaţi ?)
De 24 de ore, presa românească este acaparată de un singur subiect : moartea Mădălinei Manole. Cântăreaţa s-a sinucis miercuri dimineaţă, după ce a înghiţit aproape o jumătate de litru dintr-o substanţă toxică.
Televiziunile de ştiri, multe radiouri şi ziare centrale alocă spaţii largi acestui caz, în care informaţiile oficiale se îmbină cu detalii intime, furnizate de vecini, prieteni şi diverşi analişti.
În plus, diverşi "experţi" îi fac profilul psihologic artistei, pentru a afla dacă suferea de vreo afecţiune psihică.
Totuşi, cum se explică această înclinaţie spre macabru ? Sociologul Alfred Bulai (audio) spune la RFI că nu este ceva tipic românilor. El pune totul pe seama stângăciilor presei şi a poftei de senzaţional a publicului.
"Este o exacerbare, care ţine de lipsa de profesionalism. De aia sunt întrebate tot felul de persoane, care se dau, marea parte dintre ele, specialiste, fără să existe un minimum de discernământ al celor care fac asemenea tipuri de analize, mă rog, care produc în media asemenea tipuri de analize, pentru că 90% dintre ele nu au relevanţă", explică Alfred Bulai.
"O presă serioasă poate să discute, dincolo de emoţie, despre nişte probleme, dacă există nişte probleme. Sigur că la cineva care se sinucide, în general sunt probleme psihice, că în general nu eşti sănătos la cap. Sigur, există mai multe
