Ce te faci când o agenţie de presă cu renume şi tradiţie - cum este AGERPRES - te face să crezi că i-a luat interviu Mădălinei Manole şi-l dă pe fluxul de ştiri sub titlul "Pentru Mădălina Manole darul cel mai de preţ este micuţul Petru", chiar înainte ca ea să se sinucidă?

Întâmplarea este oricum oribilă - o celebritate îşi lasă copilul orfan de sine -, dar agenţia o împinge în infamie: interviul nu a avut loc, în realitate.

Agenţia a comunicat ieri: "În acest caz, este cercetat redactorul-şef al Redacţiei Informaţii Centrale, Marina Bădulescu, cea care a redactat şi difuzat marţi, 13 iulie, din proprie iniţiativă, ştirea cu titlul < Pentru Mădălina Manole darul cel mai de preţ este micuţul Petru >, în care a introdus părţi din declaraţii mai vechi acordate de drept AGERPRES de către regretata artistă, precum şi o serie de informaţii publicate pe blogul cântăreţei.

Ne cerem scuze pentru omisiunea care a determinat, în unele situaţii, diverse interpretări."

Scuzele poate că ţin la publicul larg, dar nu au relevanţă pentru noi, ziariştii.

Pentru profesioniştii informaţiei, o gafă de acest gen este impardonabilă la o agenţie de ştiri.

Ca ziarişti, avem obligaţii profesionale să furnizăm informaţie veridică şi urmăm reguli şi proceduri să o întemeiem solid.

Pentru asta, uneori, ne punem pielea la saramură (şi chiar şi atunci când deţinem dovezile care atestă adevărul celor relatate, suntem, totuşi, hărţuiţi în justiţie şi nu o singură dată, pe nedrept condamnaţi).

Desigur, ca în orice altă activitate, există lepre şi printre ziarişti.

Cazul jurnalistului american care îşi scria reportajele de pe întreg teritoriul SUA, stând confortabil în fotoliul de acasă şi care, pentru ceea ce a publicat, a luat un mare premiu internaţional, a stârnit un uriaş scandal cu câţiva ani în urmă.

Ceva mai înainte, o publicaţie e