Europa rămâne epicentrul Actului II al crizei financiare globale, transformată acum într-o criză a datoriilor suverane în zona euro. Cum s-a putut întâmpla aşa ceva când, cel puţin pe hârtie, toate problemele păreau să se fi rezolvat la summit-ul extraordinar al UE din mai, care a creat facilitatea de stabilitate financiară europeană (EFSF) şi a asigurat finanţări totale de aproape un trilion de dolari? Promisiunile din mai au devenit, între timp, mai concrete. Un vehicul f
Europa rămâne epicentrul Actului II al crizei financiare globale, transformată acum într-o criză a datoriilor suverane în zona euro.
Cum s-a putut întâmpla aşa ceva când, cel puţin pe hârtie, toate problemele păreau să se fi rezolvat la summit-ul extraordinar al UE din mai, care a creat facilitatea de stabilitate financiară europeană (EFSF) şi a asigurat finanţări totale de aproape un trilion de dolari?
Promisiunile din mai au devenit, între timp, mai concrete. Un vehicul financiar cu scop special (SPV) a fost înfiinţat în Luxemburg şi poate conta deja pe sute de miliarde de euro în garanţii oferite de statele membre. Dacă resursele promise (750 miliarde euro, inclusiv de la FMI) s-ar folosi integral, UE ar putea refinanţa toate ţările cu probleme (Portugalia, Spania şi Irlanda) câţiva ani. Mai mult, Banca Centrală Europeană (BCE) şi-a arătat disponibilitatea de a cumpăra bonduri guvernamentale (şi private) dacă apreciază că funcţionarea pieţei este afectată.
Toate aceste artificii financiare oficiale nu au impresionat însă pieţele. Spread-urile bondurilor guvernamentale spaniole continuă să urce, ajungând acum mai sus decât înainte de anunţarea facilităţii EFSF. Iar pe piaţa interbancară au apărut semne de tensiune rău prevestitoare, pe măsură ce tot mai multe bănci, arătând neîncredere în restabilizarea sistemului, preferă să depoziteze banii la BCE decât să împrumute
