De foarte multă vreme n-a mai avut România o guvernare atât de haotică, de incoerentă. Primul-ministru Emil Boc pare un copilandru fugit de la şcoală, ce stă toată ziua pe marginea bălţii. Aşteaptă un mesaj de la tutorele său pentru a şti ce să facă. Încotro să o ia. Când are iniţiative, şi-o fură peste ceafă, ca unul care face năzbâtii. Dar de cele mai multe ori. Emil din Răchiţele este ezitant, nepriceput şi fără nici o potrivire pentru funcţia pe care o deţine. Nu-i mai puţin adevărat, a primit cadou postul de prim-ministru de la tătucul său politic. El nu ştia dacă se pricepe sau nu, dacă e nimerit să meargă la această facultate ce se presupune că durează patru ani. Aşa au decis părinţii...

Nici Traian Băsescu nu excelează printr-un amplu proces de gândire. Sufocă orice iniţiativă cu un control excesiv şi nedemocratic. Nu-i mai puţin adevărat, nici preşedinţii Iliescu sau Constantinescu nu admiteau ca primul-ministru sau guvernul să nu se consulte cu Cotrocenii. Dar această legătură nefirească pentru o ţară europeană a fost amplificată până la paroxism în zilele noastre. Autoritarismul ce se degajă din modul în care e practicată azi puterea politică la Bucureşti mai are o soră geamănă: incompetenţa. E o vorbă populară valabilă pentru felul cum arată actul de guvernare actual: ca pişatul boului. Scuzaţi expresia neaoşă redată prin cuvinte mai puţin elegante. Ea mi se pare însă a descrie perfect ce ni se întâmplă azi.

Să facem o mică recapitulare despre declaraţiile deja faimosului cuplu de tragi-comedie politică, Băsescu-Boc. Cele care de un an şi jumătate se bat cap în cap, spre disperarea celor care pretind un minim de coerenţă.

Criza nu va atinge România. Apoi suntem în pericol de recesiune. Ultimul lucru pe care trebuie să-l facem este să luăm un împrumut de la FMI. Apoi România are nevoie de o centură de siguranţă printr-un împrum