Estonia devine, din 2011, primul stat din spațiul ex-sovietic care trece la zona euro, în condițiile în care anul trecut a avut unul dintre cele mai mici deficite din Uniunea Europeană. România în schimb a ajuns la un deficit de 8,3%, potrivit datelor Eurostat.

Dacă Estonia respect cu strictețe criteriile Tratatului de la Maastricht și a luptat să treacă la zona euro de la 1 ianuarie 2011, nu același lucru se poate spune și despre strategia României. Guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu, a declarat, în mai multe rânduri, că România “mai bine trece la euro mai târziu, decât slab pregătită” și avansează intervalul 2014-2015, cu doi ani mai târziu decât a fost stabilit anterior. Chiar și așa, aceeași probabilitate a fost adusă în discuție încă din martie și de directorul general al Fondului Monetar Internațional, Dominique Strauss- Kahn, cu ocazia vizitei în România.

Care sunt condițiile aderării la zona euro?

Potrivit criteriilor Maastricht, printre condițile aderării se numără menținerea deficitului bugetar sub nivelul de 3% din Produsul Intern Brut (PIB), datoriile guvernamentale echivalente cu 60% din PIB, menținerea stabilității monedei naționale și alinierea ratelor dobânzilor cu țările din zona euro. Având aceste repere, Estonia a respectat cu sfințenie toți pașii pentru a-și asigura o stabilitate economică.

Din 2004, momentul aderării la Uniunea Europeană, economia Estoniei a avansat, în medie, cu 8% anual, potrivit Bloomberg. Motivele: accesul facil la creditare al populației care a dus la o explozie a prețului la imobiliare și a tranzacțiilor cu proprietăți. Iar Guvernul a demonstrat că poate pune bani deoparte pentru zile negre – a elaborat un fond de siguranţă în valoare de 10% din Produsul Intern Brut. În 2008 însă situația a luat o altă turnură, iar PIB-ul s-a contractat cu 15%. În același timp, la noi acesta