Presa e pe cale de a fi decimată. După taxarea drepturilor de autor cu 16% şi introducerea contribuţiilor de asigurări sociale, redacţiile pregătesc disponibilizări şi reduceri de salarii. Dar cu toate că mass-media sunt cu un picior în groapă, jurnaliştii nu se gândesc să facă front comun în faţa agresorului fiscal.

Dacă s-ar fi micşorat salariile celor care monitorizează traficul aerian, aceştia n-ar fi ezitat să paralizeze circulaţia aeronavelor. Dacă ar fi scăzut lefurile celor de la metrou, transportul subteran ar fi fost suspendat. Dacă s-ar fi diminuat remuneraţiile celor care cară gunoiul, resturile menajere ar fi zăcut cu zilele pe străzi.

Doar ziariştii continuă să-i mediatizeze pe cei care-i trimit în şomaj sau le reduc veniturile. În loc să spună: "Astăzi refuzăm să difuzăm imagini cu premierul Boc încărcând saci cu nisip alături de sinistraţi".

Ori "În acest spaţiu alb trebuia să fie tipărit un text care să descrie vizita preşedintelui Băsescu la Bruxelles, dar pe care am decis să nu-l mai publicăm".

Sau "În acest loc trebuia să apară cel care preferă să le spună românilor adevărul, ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, însă am ales să boicotăm orice declaraţie a domniei sale vreme de două luni".

Pentru a restabili întregul adevăr, trebuie reamintit că personajul care a instigat Guvernul şi opinia publică pentru a se impozita drepturile de autor cu cota unică şi CAS a fost nimeni altul decât Bogdan Hossu, preşedintele Cartel Alfa. Şi nu de puţine ori am privit siderat la televizor ziarişti care îl întrebau implicit: "Nu-i aşa că e bine să fim daţi afară? Nu-i aşa că ar trebui să ne scadă salariile?". Scopul lui Hossu era unul clar: pe baza banilor încasaţi de buget de la media plătite pe drepturi de autor, care ar constitui, în opinia sa, "o formă de evaziune", să nu se mai micşoreze cu 25% salariile bugetarilo