Sala Radio, ora 14:00. Nici un "vip", puţini admiratori, multă presă. Reporterii vânează fiecare potenţial personaj care ar putea să-şi aducă obolul la priveghiul transmis în direct. Foaierul Sălii Radio a fost pregătit încă de la ora 13:00. Două mese alăturate, acoperite cu pânză neagră îşi aşteaptă "fata dragă". Înainte de sosirea convoiului mortuar au ajuns două coroane de flori semnate Sala Radio şi Casa de discuri Electrecord. În surdină se aud piesele Mădălinei Manole. Camerele de luat vederi şi reflectoarele au îngheţat. Este ultima intrare în scenă a artistei. Ca niciodată, Mădălina Manole, cunoscută în breaslă ca serioasă şi punctuală, s-a lăsat aşteptată. La ora 15:00, jandarmii au anunţat că "nu a plecat încă de la IML". O jumătate de oră mai târziu, sicriul alb şi-a făcut intrarea în foaier, pe ropote de aplauze. Parcă împotriva firii, coşciugul a fost aşezat invers, cu căpătâiul spre uşă. Imediat ce şi-au dat seama de nefiresc, cei care au purtat sicriul pe umeri l-au întors chiar pe masă. Lumea se calcă pe picioare pentru a se apropia cât mai mult de artistă, o dată ce capacul coşciugului a fost ridicat. Flori peste flori şi zeci de lumânări neaprinse se adună în jurul catafalcului. Abia după o jumătate de oră, apropiaţii Mădălinei îşi dau seama că lumânările nu sunt aprinse. Cu greu se găseşte şi o cutie de chibrituri. Fratele artistei nu se poate desprinde de sicriu, iar Petru Mircea, soţul ei, îi mângâie faţa şi mâinile, murmurând întruna: "Of, of, frumoasa mea". Lacrimile îi inundă faţa în momentul în care apare şi crucea albă pe care scrie Mircea Magdalena Anca. Familia şi prietenii apropiaţi sunt în stare de şoc şi nu se gândesc decât că trebuie să ducă la capăt toate rânduielile priveghiului şi înmormântării. Cineva îşi face griji că nu este suficient timp pentru săparea gropii pentru înmormântarea de astăzi.

Foarte puţini colegi