În prima parte a anului 1990, România a avut parte de diverse manifestări ale violenţei, de la conflicte intersociale, conflicte interetnice până la vendete politice. Îi mai lipsea o revoltă împotriva autorităţilor, cu ostatici, ca-n acţiunile teroriste din Orientul Apropiat sau de aiurea. S-a întâmplat la Săpânţa, în comuna celebră pentru Cimitirul Vesel.

În iulie 1990, localitatea a ajuns un sat fără câini, cum spune înţelepciunea populară. Primarul era anchetat la Sighetul Marmaţiei, poliţistul venit în misiune de la "centru", luat ostatic, iar sediul Primăriei, ocupat de săteni.

Din cauza politicii, comuna se împărţise în două, în funcţie de simpatiile pentru primarul Toader Steţca, instalat după Revoluţie. Unii jucau rolul "ceauşeştilor", iar alţii al "democraţilor". În zorii democraţiei originale, duşmanii "organului" local au simţit că sosise momentul răfuielii. Aşa că au trimis la "judeţ" fel de fel de denunţuri despre nereguli în comună. Autosesizat, locotenentul Nicolae Radu, la datorie, s-a deplasat la "faţa locului". În încercarea de a aduna probe, i-a contactat mai întâi pe miliţienii locali (deveniţi poliţişti peste noapte). Temerarul locotenent a făcut atunci cunoştinţă cu aprigii locuitori maramureşeni. Sub privirea sergentului major Gheorghiu, de la postul Săpânţa, Steţca şi adepţii săi i-au aplicat o sfântă mamă de bătaie, care s-a soldat, conform certificatului medical, cu opt-nouă zile de îngrijire. Scandalul a intrat astfel sub incidenţa legii, iar Procuratura a emis mandat de arestare pe numele primarului, care a fost reţinut pentru cercetări la Sighetul Marmaţiei, la 13 iulie 1990.

Şi atunci, ceea ce era un incident local, undeva în nordul României, s-a transformat într-un scandal de notorietate naţională, care a ţinut zile la rând capul de afiş al presei.

Tabăra localnicilor pro-Steţca a declanşat... răscoala