"Hora stacatto" de Grigoraş Dinicu, a fost unul dintre cele trei suplimente oferite la cererea insistentă a publicului, la sfârşitul concertului susţinut cu totul recent, în aer liber, la Wald-buhne-Berlin, de către Filarmonica berlineză aflată sub conducerea dirijorului Ion Marin.

Concertul marchează an de an, în această perioadă, sfârşitul sezonului muzical. Nu, momentul în sine nu înseamnă sfârşitul sezonului artistic. Mai mult, o ştim cu toţii, acesta se prelungeşte la nesfârşit, aici, în capitala federală a Germaniei. Muzeele, expoziţiile de sezon, concertele în aer liber, întreţin interesul unui public estival numeros format în marea lui majoritate din turişti sosiţi din cele mai diferite colţuri ale lumii. Li se alătură, într-o dinamică impresionantă, oamenii locului. Aş comenta în primul rând prezenţa copiilor, a şcolarilor, conduşi şi acum, în ultimele zile de şcoală, de profesori, de institutori, îndrumaţi de specialişti ai instituţiei, de muzeografi; căci - nu-i aşa? - orele de clasă continuă în sălile muzeelor, în sălile de concert. Cum să nu fii înduioşat de asemenea scene? Aşezaţi pe taburete sau direct pe duşumele, în faţa unui tablou de Rembrandt, spre exemplu, grupul de şcolari ascultă explicaţiile specialistului muzeograf, explicaţii de natură istorică, plastică, după caz biblică. Alţii, şi mai mici, cară după ei trusa de culori, foile de hartie.

Iţi explici astfel, prezenţa constantă a şirului nesfârşit de oameni care aşteaptă să intre la muzeu, să viziteze o expoziţie. Sentiment întremător, aici, la Berlin - scena se repetă în multe dintre marile capitale vest-europene -am regăsit cel mai lung şir de oameni văzut de mine în ultimele două decenii. Sute şi sute de oameni, pe durata mai multor ceasuri, aşteptau răbdători să intre, să viziteze expoziţia retrospectivă a celebrei pictoriţe mexicane, Frida Kahlo; este unul