Durere, lacrimi şi mii de flori au împovărat Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploieşti în această dimineaţă, când sicriul alb purtând trupul neînsufleţit al Mădălinei Manole a fost depus în foaierul instituţiei.
Artista a revenit pentru ultima oară în oraşul ei de suflet în cursul noapţii, în jurul orei 2 şi a fost depusă în capela Bisericii cu hramul Sfânta Treime, aflată în apropierea casei părinteşti. Dorinţa familiei a fost aceea de a o priveghea câteva ore în acest loc.
La ora 10, în aplauzele celor prezenţi la capelă, cortegiul funerar a plecat spre Casa de Cultură a Sindicatelor, unde concetăţenii şi fanii aşteptau să-şi ia rămas bun de la cântăreaţă. "Era a oraşului, era a noastră", spunea unul dintre cei veniţi să-i aducă un ultim omagiu.
În timp ce sute de oameni au trecut pe lângă sicriul alb, fiecare luându-şi adio în felul său - unii în lacrimi, alţii depunând buchete imense de flori şi aprinzând lumânări, familia nu se dezlipea de Mădălina. Mama a îmbrăţişat coşciugul, a început să plângă în hohote şi, ridicând privirea, şi-a jelit unica fiică: "Nu m-aude nimeni din Ceruri? Daţi-mi copilul înapoi! Frumuseţea mea, iubirea mea! Cineva să-mi dea copilul înapoi!".
În surdină, vocea Mădălinei, cântând "A fost iubire", invada foaierul Casei de Cultură. Imediat, Eugenia Manole avea să se prăbuşească în braţele Anei Tetelea, prima profesoară de chitară a Mădălinei, spunând: "I-ai pus chitara în mână...!" Apoi, întorcându-se spre nicăieri , a început să strige din nou "De ce? De ce? De ce? Cine te-a împins să faci asta?!".
Soţul Mădălinei, cu gesturi mecanice, aranja florile aduse de ploieşteni în vase cu apă, întorcându-se din când în când la soţia sa, pentru a-i mângâia mâinile şi chipul. Între timp, sala nu contenea să se umple de noi şi noi buchete de flori. Primeşte atât de multe...Erau una dintre