Planurile pentru o bătrâneţe „de aur" pot deveni mai profitabile dacă sunt făcute în cuplu. Virginia şi Cătălin Moisescu demonstrează că o strategie comună a plasamentelor poate desăvârşi o viaţă în doi.
La o primă vedere, Virginia (54 de ani) şi Cătălin (52 de ani) Moisescu nu au nimic de‑a face cu indici bursieri, dobânzi bancare, randamente, volatilitate, pe scurt - cu tot ce‑i frământă pe brokeri, analişti, consultanţi şi, nu în ultimul rând, pe investitori. Aerul lor boem pare mai degrabă a‑i apropia de calmul vechilor familii româneşti interbelice, şi absolut deloc de prozaica zbatere a celor prinşi în capcana pieţelor financiare. Aproape toţi pereţii casei lor sunt „decoraţi" cu pânze ale pictorilor români sau sprijină, în biblioteci mari, vrafuri de cărţi ori CD‑uri.
Totuşi, în fiecare dimineaţă, primul lucru pe care Virginia îl face după ce îşi bea cafeaua este să‑şi deschidă laptopul pentru a verifica... evoluţia burselor din întreaga lume. Un reflex format în cei trei ani de când urmăreşte, pas cu pas, cotaţiile acţiunilor tranzacţionate. Apropierea de pieţele de capital a fost, iniţial, forţată de dorinţa de a înţelege resorturile care‑l determinau pe soţul ei, încă din 2002, să investească pe bursă. Şi poate nu s‑ar fi transformat niciodată în pasiune dacă nu ar fi văzut, în direct, pe platforma de tranzacţionare externă, pulsul indicelui Dow Jones al New York Stock Exchange.
„Căsuţele" pâlpâind - albastru (pentru ordinele de cumpărare) şi roşu (pentru cele de vânzare) ‑ i‑au oferit imaginea sufletului întregii lumi. „Dacă încerci să‑ţi imaginezi bucuriile şi tristeţile lumii, trebuie doar să priveşti Dow Jones. Şi ştii tot", spune Virginia. Dincolo de literaturizarea acestui indice bursier (Regele, cum îi place Virginiei să‑l numească), există mult adevăr: câţi dintre investitorii români nu ţin acum cont de bursele americane, şi câţi l
