Secretarii de stat, subsecretarii şi subprefecţii sacrificaţi, miercuri, de premierul Emil Boc pe altarul crizei economice, dau acum din colţ în colţ să-şi găsească alte posturi prin instituţii publice sau să se întoarcă la fostele locuri de muncă.

Unii au aflat de la televizor că sunt pe lista concediaţilor, alţii auziseră zvonuri pe la colţuri cărora nu le dădeau crezare, iar cei mai mulţi sunt resemnaţi: „Asta e politica".

Cine are spate, are parte

„Eu auzisem ceva, dar n-am crezut. Acum am văzut cu ochii mei", povesteşte pentru România liberă, Tudor Şerban, până ieri, secretar de stat în Ministerul Economiei. Întrebat dacă a fost chemat anterior la o discuţie informală, fostul demnitar spune că nu a ştiut nimic şi opinează că selecţia a fost făcută pe criterii politice. „Nu a contat persoana noastră. Eu am experienţă de peste 30 de ani în domeniul în care am activat şi cred că am fost eficient la minister. Dar a contat mai mult forţa celulei pe care am avut-o în spatele nostru. Cine a avut rezultate mai bune, şi-a păstrat omul, cine nu, nu", a adăugat Şerban, care nu şi-a aranjat încă nimic pentru viitor.

Dacă pentru unii natura politică a slujbei de la Guvern a fost un dezavantaj, pe alţii exact acest aspect i-a ajutat. O parte dintre secretarii de stat cu susţinere puternică au fost mutaţi dintr-un minister în altul pe aceiaşi funcţie, iar alţii au rămas directori prin diverse agenţii, economiile la buget transformându-se astfel mai mult într-o chestiune de imagine. Marin Anton, spre exemplu, îşi mută hârtiile de la Transporturi la Mediu, iar schimbarea domeniului de activitate nu îl sperie. „E până la urmă activitate de manager, la care am deja experienţă de mai bine de un an. Am avut trac la intrare, dar mi-am dat seama că e mai uşor decât la privat", ne-a dezvăluit secretarul de stat.

Oficial, cei care au fost transfer