Managerul de carieră nu se dă jos din pat dacă nu i se oferă primă de instalare, maşină şi bonusuri.

Am aflat întâmplător că într-o companie românească omul care ocupa funcţia de Services Manager - pe româneşte spus, directorul administrativ - a decis să scoată hârtia igienică din toaletele bărbaţilor. Pentru că este criză şi cheltuielile trebuie reduse. Managerul a considerat că bărbaţii n-au nevoie de hârtie. Au rămas numai sulurile din toaletele pentru femei. Măsura a durat vreo săptămână, până când directorul a ajuns la concluzia că bărbaţii au nevoie de hârtie... (Nu este o invenţie, mă jur: să mor în puşcărie, trimis de DNA, cu glonţu-n cap!)

Dacă administraţia centrală şi locală este suprasaturată de funcţionari pe care Guvernul Boc se chinuieşte să-i concedieze, firmele private, de la multinaţionale până la autohtonele mai răsărite, sunt înţesate de manageri. Mai tineri şi mai maturi. Mai capabili şi mai proşti. Toţi, însă, lucrează pe banii patronilor pentru „atingerea obiectivelor şi a targetului".

Paradoxal, deşi este criză, mediul privat românesc s-a umplut de manageri: Managing Director, Project Manager, Managing Partner, Group Manager, Account Manager... Aceste poziţii provin din import. Aproape că îţi vine să strigi la fel ca în anii '50, în plin Război Rece: „Imperialistule american, cădea-ţi-ar... managerul în Ocean!"

Sună bine să fii manager! De la absolvenţii de facultăţi cu examenele cumpărate pe 200 de euro bucata şi până la semidocţii cu „studii înalte", de la mediocrităţile cu pile şi până la fandosiţii care au uitat limba română, toţi vor să ajungă manageri. Maistrul de dinainte de '89 a devenit managerul de azi. Maistrul purta halat albastru şi ştia mai multă meserie decât inginerii din uzină.

Managerul de azi pretinde că ştie totul, dar nu se dă jos din pat dacă nu i se oferă primă de instalare, maşină, bonusuri