Legea care modifică regimul de taxare a persoanelor fizice autorizate (PFA), intrată în vigoare de la 1 iulie, nu clarifică ce înseamnă o activitate dependentă, iar scopul ordonanţei guvernamentale, menită să suplimenteze veniturile de la buget, s-ar putea transforma într-o "vânătoare" a celor care foloseau contractele de tip PFA pentru a scuti nişte taxe. Dacă până în prezent cei care aveau contracte de tip PFA, care desfăşurau activităţi independente, plăteau un impozit pe venit de 16%, la care se adăugau 5,5% contribuţia la sănătate şi o contribuţie minimă de cel puţin 200 de lei la fondul de pensii, este posibil ca de la 1 iulie încolo să fie nevoiţi să plătească contribuţii în valoare totală de peste 27% din venitul brut încasat. Motivul? Inspectorii fiscali pot abuza de faptul că în lege se specifică vag ce înseamnă activitate dependentă, iar deţinătorii de PFA se pot trezi că trebuie să plătească contribuţii mai mari, chiar retroactiv.

Potrivit legii, care încă nu are norme de aplicare, o activitate poate fi considerată dependentă dacă îndeplineşte unul din următoarele criterii: beneficiarul de venit este într-o relaţie de subordonare faţă de plătitor, respectă un program de lucru, lucrează într-un anumit sediu, foloseşte echipamentele de lucru ale plătitorului sau primeşte indemnizaţie pentru concediul de odihnă. Formularea care a stârnit neclarităţi în rândul consultanţilor fiscali vine tocmai din definiţia activităţii dependente din lege, întrucât unul din criterii arată că este considerată o activitate dependentă "orice element care reflectă natura dependentă a activităţii".

"În acest moment, legea are un caracter ridicat de interpretabilitate şi lasă la latitudinea inspectorului fiscal să hotărască dacă o tranzacţie sau o relaţie strict de afaceri are caracter de independenţă sau dependenţă. Criteriile după care o activitate indepen