Poporul roman il nemultumeste profund pe Emil Boc. Nu e la nivelul asteptarilor sale, si nici macar nu-i trece prin minte ca poate nataraii pe care-i trimite la munca gandesc la fel despre domnia sa. Dar n-are a face, lumea e impartita in angajatori si angajati, in guvernanti si guvernati. Altfel spus, ghinion!
Exact ca in episodul in care se plangea ca romanii nu sunt in stare sa faca proiecte pentru bani europeni deoarece sunt cam lenesi, in cazul vizitei facuta de premier pe centura, desfasurarea evenimentelor te poate face sa te gandesti ca poate nu i-am cautat pe natarai unde trebuie. Ca uneori, prostia populara e atat de profunda incat se ia si la administratorii sperantelor lor.
Pentru ca in loc ca stirea zilei sa fie aceea ca liberalii au apelat la Avocatul Poporului ca sa atace la Curtea Constitutionala disponibilizarile din administratie (ca asta e chintesenta doctrinei lor, protectia sociala), ecranul a fost umplut, din vina premierului, a lipsei lui de maturitate, de huiduielile clasei muncitoare ramase fara obiectul muncii.
Ce usor putea fi actiunea PNL speculata mediatic, si cu argumente, nu cu baloane de sapun, daca PD-L ar fi avut un departament de imagine, sau macar un Silviu Prigoana aproape de platouri (deputatul incepe sa-mi placa foarte tare, dupa ce a cerut sa plateasca si bisericile impozit pe imobile)!
Adica liberalii au ingrasat aparatul birocratic pana la sufocare, iar acum suntem nevoiti sa restrangem pana la suicid latul bugetar, dar nu-l abandoneaza, ii plange de mila. Iar singura voce din partid care vorbeste despre necesitatea primenirii functionarimii prin disponibilizare si profesionalizare, care cu toate bubele lui, simte economic, nu electoral, ma refer la Dinu Patriciu, intareste la fiecare aparitie publica faptul ca glasuieste in nume personal.
Dar pentru ca pe Boc l-a lu
